O povestioara...

Un loc necunoscut, intr-un timp necunoscut, cu oameni de care nu a auzit nimeni...

Doi oameni stau de vorba, discuta despre ultimele eveniment care au atras atentia intregii lor civilizatii:
-"Cartea Sfanta" spune clar : "Un profet trimis din iad va vorbi oamenilor de pe muntele cel mai inalt!"
- Fi serios, asta e doar un alt bolnav pe care nu ar trebui sa il bage nimeni in seama. Cum poti sa il asculti? Vezi-ti tu de treaba ta si nu mai asculta toate prostiile!
- Zeii sa faca sa ai dreptate, daca nu...intr-adevar suntem blestemati...

Stand in picioare, pe un piedestal incropit din niste pietre, un individ care iti dadea o senzatie ciudata de agitatie striga catre cer cu glas ragusit... Nu se vede nimic din el, o mantie neagra i acopera trupul complet, in timp ce gluga mult prea mare nu lasa sa se vada chipul, este doar o urma din cineva ce murit cu mult timp in urma...si vorbeste, vorbeste tot timpul, fara pauza, fara sa se miste din pozitia-i nefireasca:

"Mana care a trecut prin inima-mi mi-a smuls sufletul si il tine prizonier in iezerul de foc din adancul iadului!! Veti vedea ca spun adevarul curand. Portile adancului se vor deschide si pustiul va arde pamantul! Si atunci voi, cei ce nu credeti, veti cadea la picioarele lui si veti cere indurare? Veti inghenunchea in fata stapanului mortii si ii veti aduce ofrande! Adevarul e spus acum si in inima voastra stiti asta! Veti vrea sa luptati pentru sufletele voastre in zadar, puterea lui e mai mare decat toata iubirea voastra pentru viata! Va veti indrepta privirile catre cer, dar nu il veti vedea de miile de aripi negre trimise din adanc sa va distruga! Blestemata va fi clipa in care calul sau de foc negru va alerga pe pamantul deja ars de pustiu!
Chipul durerii va privi din iezerul de foc la sfletele voastre arzand in focurile adancului! Ascultati si luati aminte, caci gura trimisului mortii graieste adevarul!!"

Si intr-adevar gura lui a spus adevarul... sarmanii blestemati ard si acum in adanc, pentru a satisface pofta de sange a stapanului mortii...