ceva frumos....

"...dimineata, nu stiu cat e ceasul, lumina patrunde usor in camera printre jaluzele si... iti lumineaza fata...raman mut, ai o fata de inger, parca chipul tau lumineaza ziua si nu soarele... si ma intreb cine esti?? cum ai ajuns langa mine?, tu?, nu exista cuvinte..."

Era un timp care a apus demult, era un timp in care nu ne deranja nimica, un timp desprins din povestile pe care nu le asculta nimeni, un timp cand noi chiar credeam in existenta fericirii...

Cati ani au trecut de atunici? Cati ani vor mai trece pana vom trai din nou asa? Nu conteaza atata timp cat pastram amintirile...cat inca stim ce insemna fericirea avem sansa sa o traim din nou...

Cine era ea? Era simbolul bucuriei, era frumosul transformat in real, era... Ea... Cine eram eu? eram nimeni, eram un om... eram fericit...

Visez si voi visa mereu la tine...iar tu...tu visezi si vei visa mereu la mine... Fericirea vine, voi simti din nou parfumul dupa care tanjesc, voi auzi din nou vocea care-mi face sufletul sa tremure, voi vedea din nou chipul ingerului care esti, voi stii si eu, un om nenorocit, ce inseamna sa traiesti...

Pana atunci...astept...dar stiu ca vei veni...pot astepta la infinit...vei veni...