Nu stiu si nu vreau sa mai cred sau sa simt...Nu mai pot sa simt mirosul de parfum proaspat, intepator, incantator...

De ce sa iti vad chipul? de ce sa iti simt mirosul inainte de a te apropia de mine? De ce sa nu te vreau mai mult ca oricine...? De ce sa cred in sentiment? De ce sa te vad in calea-mi batatorita spre iad... spre locul in care nu o sa te am?
Tu nu ma ajuti? tu nu vrei sa ies din focul acesta mistuitor de suflete? tu ma uiti?... tu ai uitat deja de mine inainte sa plec?
Nu pot trai fara tine, nu pot... nu are rost...nu as stii de unde sa incep...
M-ai intrebat daca e clar, am zis ca da, am mintit... m-am ascuns... nimic nu e asa cum ar fi trebiut sa fie... nimic nu e adevar... si nimicul acesta e tot ce putem cere, tot ce am putea vrea, tot ce ai putea sa imi dai... mai mult decat as putea cere...
Nu ma poti uita, aruncat nu voi fi in inima focului ce ne arde sufletul... eu nu voi arde ..., eu voi trai alturi de tine, eu te voi simti cand ajungi langa cine nu vreau, eu voi plange fara sa simt nimic...
Nu mai pot, nu mai vreau sa ma ascund, nu mai vreau sa mint, nu te mai vreau ca ce ai fost..., vrau sa ma recunosti... sa imi zici k nu mai ai chef de mine
De ce simt mirosul ei tot timpul? de ce nu m-ati uitat in camp... iti scriu ca sa nu ma uiti... sa stiu ca a trecut destul, sa ma inotrc la tine ca si cad as fi un pui, o draga amintire... fara a fi a mea...

tanjesc...

Tanjesc dupa tine, sulfeu-mi se zbate dupa atingerea ta, mor...incet...incet...mor...

De ce ma chinui? de ce imi agiti sufletul? de ce ma lasi si ma uiti? de ce pleci si ma lasi singur intre cunoscuti??
Te vreau langa mine! Vreau sa iti aud vocea in ureche si sa simt fiorul... vreau sa fi langa mine....

Tanjesc dupa adierea sufletului tau, tanjesc dupa ritmul inimii tale, mor dupa tine...si mor singur, uitat intre oameni, uitat intre cei ce nu ma inteleg, uitat de tine...pierdut in tine...

Vorbeste-mi, spune-mi ceva...cearta-ma...iubeste-ma...uita-ma, dar sa fie pentru totdeauna!

Cine e? nimeni, totul, nimic... e sufletul meu, e sperant... e viata...

Imi pare rau

Imi pare rau...te-am auzit spunand asta de atatea ori, dar nici astazi nu inteleg nimic! Imi pare rau, am spus asta de atatea ori, dar niciodata pana acum nu am crezut cu adevarat...

Ne pare rau...dar e prea tarziu...e mult prea tarziu...acum nu putem decat sa asteptam...si sa speram...

Astazi ai plecat, astazi m-ai abandonat si m-ai pierdut...da, m-ai pierdut pentru totdeauna... totul s-a terminat, sfarsitul ne-a ajuns din urma... nu mai pot face nimic sa te salvez, sa ne salvez defapt... e gata...

Nu mai putem crede in vorbe, nu mai putem crede in rugi, nu mai putem crede in zei, toti ne uita, toti ne lasa... asa vom muri...

Ai fost printesa mea, ai fost singurul om pe care l-am respecatat si l-am pretuit, ai fost totul... si nu mi-ai lasat nimic...doar regrete... doar tristete...doar nimic...

Cand toti ti s-au intors impotriva eu am fost alaturi de tine, cand toti te-au uitat eu mi-am aminti de tine, cand nimeni nu te-a mai vrut eu mi-am dat viata pentru a te vedea... dar era prea tarziu, acum e prea tarziu, acum sunt eu uitat, acum sunt eu pierdut, acum ... am fost condamnat la tine...