Nu stiu si nu vreau sa mai cred sau sa simt...Nu mai pot sa simt mirosul de parfum proaspat, intepator, incantator...

De ce sa iti vad chipul? de ce sa iti simt mirosul inainte de a te apropia de mine? De ce sa nu te vreau mai mult ca oricine...? De ce sa cred in sentiment? De ce sa te vad in calea-mi batatorita spre iad... spre locul in care nu o sa te am?
Tu nu ma ajuti? tu nu vrei sa ies din focul acesta mistuitor de suflete? tu ma uiti?... tu ai uitat deja de mine inainte sa plec?
Nu pot trai fara tine, nu pot... nu are rost...nu as stii de unde sa incep...
M-ai intrebat daca e clar, am zis ca da, am mintit... m-am ascuns... nimic nu e asa cum ar fi trebiut sa fie... nimic nu e adevar... si nimicul acesta e tot ce putem cere, tot ce am putea vrea, tot ce ai putea sa imi dai... mai mult decat as putea cere...
Nu ma poti uita, aruncat nu voi fi in inima focului ce ne arde sufletul... eu nu voi arde ..., eu voi trai alturi de tine, eu te voi simti cand ajungi langa cine nu vreau, eu voi plange fara sa simt nimic...
Nu mai pot, nu mai vreau sa ma ascund, nu mai vreau sa mint, nu te mai vreau ca ce ai fost..., vrau sa ma recunosti... sa imi zici k nu mai ai chef de mine
De ce simt mirosul ei tot timpul? de ce nu m-ati uitat in camp... iti scriu ca sa nu ma uiti... sa stiu ca a trecut destul, sa ma inotrc la tine ca si cad as fi un pui, o draga amintire... fara a fi a mea...